Procrastinare versus Precrastinare
Procrastinarea este o amânare intenționată a unei acțiuni planificate, în ciuda faptului că suntem conștienți că ulterior acest lucru ne va provoca neplăceri.
Precrastinarea este tendința de a face rapid și mult mai devreme ceea ce intenționam să facem la un anumit moment dat, cu scopul de a scăpa cât mai repede de obligații.
Termenul derivă din două surse și anume
Termenul a fost introdus în 2014 în literatura de specialitate de către David A. Rosenbaum și colegii lui Lanyun Gong și Cory Adam Potts în lucrarea Pre-Crastinare: Grăbirea împlinirii obiectivelor secundare în detrimentul efortului fizic suplimentar (Pre-Crastination: Hastening Subgoal Completion at the Expense of Extra Physical Effort).
Pe baza rezultatelor a nouă experimente și a rapoartelor participanților, am ajuns la concluzia că această
alegere aparent irațională reflectă o tendință de precrastinare, un termen pe care îl introducem pentru a
face
referire la grăbirea îndeplinirii sub-obiectivelor, chiar dacă presupune un efort fizic suplimentar
Procrastinarea poate fi explicată ca un gol existent între intenții și acțiune. Avem cele mai bune intenții însă în mod voluntar amânăm inutil momentul în care acționăm. Este o problemă a condiției umane.
Procrastinarea înseamnă să intenționezi să faci ceva și apoi să amani, chiar dacă știi că nu-ți va fi bine
din cauza intarzierii
Procrastinarea diferă de lene sau de diverse alte tipuri de amânări cu care ne putem confrunta în anumite situații.
Procrastinarea ne afectează activitatea, productivitatea și managementul eficient al timpului, însă este o problemă de gestionare a emoțiilor.
Pentru a înțelege acest lucru este util să ne gandim că cei care procrastinează în mod curent, de cele mai
multe
ori percep acest lucru ca pe o luptă internă.
Este o contradicție între ceea ce le spune mintea raționala să facă, și ceea ce simt să facă.
Natura umană ne face să vrem să ne simțim bine, și uneori alegem acest lucru înainte a orice altceva. Prin urmare, așa cum se întâmplă și în cazul procrastinării, să preferăm recompensele imediate deși sunt mai mici, în defavoarea recompenselor mai tarzii chiar dacă acestea ar fi mai mari.
Avem senzația că făcând ceva care ne face să ne simțim bine in acest moment, totul o să fie bine. Ceea ce se întâmplă de fapt este că da, ne simțim bine pe moment, însă ulterior ne stresăm foarte mult pentru că munca nu a fost făcută și vor apărea tot felul de probleme.
În primul rand ne afectează în mod negativ performanțele și rezultatele pe toate planurile, cu atât mai mult pe plan profesional. Nu putem face lucrurile în mod eficient în ultimul moment. în general:
Cei care procrastinează sunt dezamăgiți atât de ceea ce au făcut cât și de rezultatele slabe obținute. Mai
mult
decât atât, de cele mai multe ori se simt chiar vinovați și continua să se învinovățească în mereu pentru
diversele amânări.
Iar în cazul celor care procrastinează în mod constant, relațiile cu cei din jur au și ele de suferit.
Atunci când o persoană este mereu nemulțumită de modul în care se desfășoară lucrurile, nu are cum să fii fericită. Nemulțumirea constantă și vina pe care pe care o resimte duce de multe ori către stări mult mai neplăcute și intense ca de exemplu depresia.
În aceasta privință se recomandă dezvoltarea autocompasiunii și a bunăvoinței față de tine însuți, mai ales atunci cand treci prin astfel de provocări. În acest fel te vei critica mai puțin și te vei stresa mai puțin, prin urmare starea de spirit se va îmbunătăți și ea.
Știm cu toții cât de puternic ne influențează pe plan fizic emoțiile negative și stresul. Iar procrastinarea
duce la lupte interne care provoacă și susțin exact astfel de stări. De aici întreaga sanatate poate fi
afectată, iar persoana poate resimti dureri de cap sau de stomac.
Mai mult decat atât, așa cum s-a demonstrat într-un studiu din 2015 făcut de Fuschia
Sirois (Sheffield
University, UK), bolile cardiovasculare și hipertensiunea sunt și ele unele dintre efectele negative ale
procrastinarii, tot din cauza stresului și a emoțiilor negative pe care le determină.
Pe acestea le putem considera ca fiind efecte secundare. Însă sănătatea mai poate fi afectată și în mod direct de procrastinare. Acest lucru se intampla pentru că persoana care obișnuiește să amâne lucrurile va face la fel și în privința obiceiurilor legate de îngrijirea personală. Este posibil ca aceste persoane să nu mănânce îndeajuns sau să nu se odihneasca corespunzător și, cel mai probabil, să nu facă destul sport.
Ținând cont de toate aceste moduri în care acționează cei care procrastinează, este de înțeles ca și activitatea profesională are de suferit. Dacă tot amânăm momentul în care ne apucăm de treabă, cu siguranță la un moment dat vom intra în criză de timp. Din acest motiv, în mare grabă vom lucra la proiectul respectiv pentru a mai apuca, dacă este posibil, să îl terminăm în timp util. Și de cele mai multe ori timpul nu va mai fi de ajuns iar termenul limită nu va mai fi respectat. Sau, în alte situații, nu vom mai ține cont de calitatea lucrului făcut sau vor interveni erori pe care va trebui ulterior să le corectăm.
Cu siguranță astfel de rezultate ale muncii noastre nu vor duce la ceva bun.
Uneori amânăm lucrurile pentru mai tarziu și alteori acest “mai tarziu” nu mai vine niciodată. Și asta cu toate că suntem conștienti că vor exista repercusiuni sau că acest fapt ne va influența negativ. Și atunci de ce totuși procrastinăm?
Din punct de vedere comportamental oamenii fac lucruri pentru ca se simt stimulați și pentru ca se vor simți recompensați cumva.
Dacă este să prezentăm un comportament similar procrastinării, atunci cel mai potrivit ar fi un exemplu legat
de
deserturile dulci. Conțin o gramadă de zahăr și foarte multe calorii. Dacă exagerăm și mâncăm multe ne vom
deregla foarte tare nivelul glicemiei din corp, cel mai probabil ne vom simți destul de rău și pe deasupra nu
ne
va ajuta deloc la dietă ci dimpotrivă.
Cu toate acestea uneori devoram o cutie intreagă de pișcoturi aproape într-o clipita. Se întâmplă așa pentru
că
tentația satisfacției de moment este mult mai puternică decât satisfacția pe care am fi obținut-o ulterior,
știind ca am mâncat sănătos sau că am mai scăzut în greutate.
Cam la fel se întâmplă și în cazul procrastinatorilor cronici. Emoțiile intervin puternic și ei vor prefera o
recompensă imediată în locul satisfacției de a-și fi finalizat treaba. Acest lucru este cu atât mai mult
posibil
cu cât activitatea pe care o au de făcut nu le place, îi plictisește sau îi neliniștește.
Vor încerca să evite măcar temporar sentimentele neplăcute pe care le trezește respectiva activitate și din
acest motiv vor prefera să amâne executarea ei.
Cu toții avem intenții, planuri, țeluri, și ambiții, însă cand vine momentul să ne apucăm efectiv de treabă, uneori ne trezim cu ganduri care ne spun că nu am chef, nu vreau, am nevoie să fiu în “starea necesară” am nevoie să fiu motivat ca să fac asta. Si de aici reiese clar legatura cu starea noastră emoțională.
Însă, în același timp ar fi indicat să ținem cont și de faptul ca în general nu facem chiar tot ce simțim și gândim. De multe ori ne trec prin cap gânduri pe care nu le punem în aplicare (și e mai bine așa).
Poate că ultima data cand te-a nemulțumit cu ceva șeful te-ai gandit că “Gata, în secunda doi îmi dau demisia”, dar uite că a trecut un an de atunci, ești tot acolo și lucrurile merg chiar foarte bine.
Am putea aplica acest lucru și în cazul procrastinarii. Adică să facem ceea ce știm că trebuie, pasul care este în mod normal următorul, fără să ținem cont de gandurile care ne spun să lăsăm pe poimaine ceea ce trebuia să facem ieri.
Dacă am mâncat ceva dintr-o farfurie, care ar fi următorul lucru perfect normal de făcut? Să ne spalam farfuria. Prin urmare, nu trebuie să avem cine știe ce stare specială și nu este nevoie să considerăm că “trebuie” să facem acel lucru, ci doar că este pasul următor normal de făcut. Și să îl facem.
Un sfat plin de umor îl dă chiar Dr. Pychyl: “just get started”. În traducere “pur și simplu începe”
[acțiunea].
Bineînțeles că dacă era atat de simplu, procrastinarea nu i-ar mai fi fost obiect de studiu în ultimii 25 de
ani.
Însă, ideea de bază a soluției este într-adevăr exact aceasta: să faci prima mișcare. Odată ce ai inițiat
acțiunea, restul vine de la sine și procrastinarea nu mai reprezintă o problemă.
Tinând cont că procrastinarea este în strânsă legatură cu trăsăturile noastre de personalitate, ar fi destul de dificil să încercăm să schimbăm ce simțim. Un lucru mult mai benefic ar fi însă să înțelegem ce anume ne impiedică să actionăm așa cum ne-ar fi mai bine pe termen lung și nu doar pe moment. Odată identificată problema ar trebui să o acceptăm și să ne confruntăm cu ea pas cu pas.
În această privință Dr. Timothy Pychyl sugerează o serie de etape care presupun abordarea “din aproape în aproape” a activității cu care avem tendința să procrastinam.
Elementul de bază il reprezinta intrebarea “Care este următoarea mea acțiune?”. Răspunzând la aceasta și actionand în consecință, vom evita să luăm în considerare activitatea respectivă ca un întreg. O vom defalca în acțiuni mai mici pe care să le facem și le vom efectua pe fiecare în parte.
Scopul este ca atunci când avem de făcut o activitate care ne trezește emoții neplăcute ca de exemplu ne plictiseste sau ne provoaca revolta sau frustrare, să nu încercăm să suprimăm acele emoții. Este ca și cum ne-am contrazice cu noi înșine. În schimb, să ne gandim strict la care este următoarea mișcare dacă ar fi să facem aceasta activitate? Și să acționăm luând în calcul strict următoarea mișcare, nu finalizarea întregii activități.
De exemplu, dacă avem de pregătit o ofertă de preț pentru un client, am avea câteva lucruri de făcut, însă care este mișcarea imediat următoare?
Ulterior, trecem într-un mod similar la etapa următoare. Nici în acest stadiu nu luăm în calcul finalizarea
întregii activități, ci numai pasul imediat următor. Important este să începem să lucrăm.
Se pare ca odată ce am reușit să facem asta, perspectiva asupra întregii activități pe care o avem de făcut ni
se va schimba. Din momentul în care te-ai apucat de treabă nu mai este o problemă să duci la bun sfarsit chiar
intreaga activitate, nu doar acțiunile în care ai defalcat-o.
Un alt exemplu simplu și elocvent ar fi cel legat de amânarea momentului în care ieșim la alergat. Se întamplă de multe ori să simțim ca nu avem chef, mai ales dacă ne imaginăm întreg traseul și că vom veni transpirați sau obosiți. Și uite așa ajungem să amânăm alergatul de azi pe mâine, sau uneori chiar pe termen nelimitat. Facem acest lucru cu toate că știm că alergând ne vom simți mult mai bine, vom fi mult mai sănătoși și ne vom păstra o formă fizică bună pentru mai mult timp.
Cum depășim acest moment conform etapelor propuse mai sus?
Și odată ce am ieșit din casă nu vom mai avea nicio problemă să ne facem încălzirea și să alergăm.
Internetul este o sursă nelimitată de elemente care ne pot distrage atenția. Pornim să căutăm cateva informații necesare noului nostru proiect și peste cateva ore realizăm că între timp am văzut două episoade din serialul preferat și o mulțime de filmulețe cu pisici haioase. Până și celui mai motivat om i se poate întâmpla așa ceva. Prin urmare, soluția în acest caz este să reducem tentațiile. Pur și simplu în mod conștient, atunci cand ne apucăm de lucru să facem în așa fel încât să evităm distragerile și întreruperile inutile.
Social media reprezintă o problemă cu atat mai mare cu cât este unul dintre lucrurile care satisface una dintre necesitățile umane de bază și anume socializarea. Prin urmare, este cu atât mai mare tentația și cu atat mai dificil să o controlăm. Eventual, dacă este posibil, cel mai indicat ar fi să nu accesăm deloc social media în intervalul de timp pe care îl alocăm lucrului. Nu se va intampla nimic rău dacă nu dăm like chiar în secunda în care cineva a postat o nouă fotografie cu animaluțul preferat. În schimb rezultatele muncii noastre vor fi cu mult mai bune dacă lucrăm concentrați la ce facem și mai mult decat atât, ne vom respecta întotdeauna termenele limită stabilite.
Vă amintiți exemplul de mai sus cu amânarea inutilă și fără motiv a ieșitului la alergat?
Să ne gândim acum la urmatoarea situație:
E foarte cald afară și am luat o pauză de la lucru ca să beau un pahar de limonada rece. Între timp, trag o
privire în lista cu ce am de făcut azi.
Printre altele mi-am planificat să ies la alergat mai pe dupa-amiază cand se răcorește. Însă mă impacientez.
Am
atâtea de făcut și mi-am mai încărcat agenda și cu alergatul ăsta… Mai bine ies acum să scap mai repede de
asta.
Fiind prânzul a fost prea cald, alergarea nu a fost deloc confortabilă și acum nu mă simt foarte bine. Iar
pentru că eram grăbit să termin cat mai repede cu povestea asta nu am mai făcut încălzirea și pe la jumătatea
traseului mi-am scrântit glezna.
Cam aceasta ar fi varianta istorioarei dacă personajul implicat ar fi o persoana care Precrastineaza.
Precrastinarea este noțiunea care defineste modul de a acționa opus procrastinarii. Aceasta înseamnă că spre deosebire de procrastinator, care va amână inutil începerea și efectuarea unei activități, o persoană care precrastinează:
Precrastinarea este un mod de a acționa la fel de comun în viețile noastre ca și procrastinarea. Cateva exemple comune de precrastinare sunt date de Edward A. Wasserman, Profesor de Psihologie Experimentală în lucrarea sa Precrastinarea: Stringența acerbă a lui acum (Precrastination: The fierce urgency of now).
Oamenii răspund imediat la e-mailuri, în loc să ia în considerare cu atenție posibilele consecințe ale
răspunsurilor lor pripite, consumatorii plătesc facturile de îndată ce sosesc, renunțând astfel la
veniturile
din dobânzile economiilor lor, iar cumpărătorii smulg articole de pe rafturi atunci când intră prima dată
într-un magazin, le cară în spatele magazinului de unde mai iau niște produse și apoi se întorc în partea
din
față a magazinului pentru a plăti, în acest proces plimbând în coș articolele inițiale mult mai departe
decât
era necesar
Niciuna dintre aceste extreme nu este de dorit, și ar fi de preferat să găsim o cale de mijloc.
Aceiași factori care îi determină pe unii oameni să procrastineze pot fi declanșatorii precastinării. Însă, în timp ce primii vor prefera să amâne lucrurile, dacă se poate la nesfârșit, cei din urmă vor avea tendința să acționeze în grabă doar ca să scape mai repede de apăsarea problemei.
| Factori declanșatori | Procrastinare | Precrastinare |
|---|---|---|
| Îndoială de sine sau teamă de eșec | Dacă ne temem că ceea ce facem nu se va ridica la nivelul standardelor specifice impuse (de noi sau de alții), vom fi reticenți în a începe acea activitate. | Vom acționa și vom încheia activitatea cât mai curând posibil doar pentru a nu ne mai face griji dacă vom putea sau nu să ne ridicăm la standardele impuse. |
| Nesiguranță sau anxietate | Uneori avem impresia că împrejurările nu sunt încă perfecte sau că nu suntem încă în starea de spirit necesară. Așteptăm momentul potrivit care pare să nu mai vină. | Vom încerca să evităm aceste sentimente rezolvând sarcina cel mai probabil mai devreme decât mai târziu, doar pentru a nu prelungi perioada stresantă. |
| Plictiseală | Dacă activitatea pe care trebuie să o facem este una de rutină, sau dacă nu ne trezește interesul, vom avea tendința să amânăm acțiunea pur și simplu pentru că nu avem chef să o facem. | Știm că dacă acea activitate nu ne trezește interesul chiar acum, nu va părea mai interesantă nici mai târziu. așa că mai bine îl începem și îl terminăm repede, apoi trecem la lucruri mai interesante |
| Evitarea inconștientă | Acest lucru se va întâmpla în ceea ce privește sarcinile care ni le par stresante sau neplăcute, tocmai pentru că preferăm să desfășurăm orice altă activitate mai pe placul nostru. | Pentru precrastinatori, sarcinile care par stresante sau neplăcute vor fi îndeplinite rapid pentru a evita prelungirea sentimentelor neplăcute. Pur și simplu le finaliza pentru a trece mai departe cât mai repede. |
Simplul fapt ca am conștientizat că avem una dintre aceste probleme este un pas înainte. Acum putem să
aplicăm o
serie de măsuri care să ne ajute să revenim la o cale de mijloc și să evităm pe viitor oricare dintre aceste
extreme.
Trebuie însă să fim conștienți ca nu va fi ușor pentru ca este vorba de un proces pe parcursul căruia va
trebui
să ne schimbăm un obicei existent probabil de mult timp și în același timp ne vom lupta cu propriile emoții.
Iată câteva dintre elementele de bază la care putem apela pentru a face aceste lucruri cu succes:
Nu toate activitățile pe care le avem de făcut sunt la fel de importante sau urgente, dacă ne gândim la ele din punct de vedere al modului în care ne ajută să ne atingem țelurile pe care ni le-am propus.
Ar fi total neproductiv să ne consumăm energia cu lucruri urgente dar neimportante. Riscăm ca atunci cand ajungem să ne ocupăm și de lucrurile cu adevărat importante să le amânăm (precrastinam) pentru ca ne simțim deja obosiți sau să le facem în mare grabă doar ca să scăpăm de ele (procrastinam).
Dacă țelul nostru este să ajungem un programator de succes în cel mai scurt timp posibil, atunci reparatul mașinii nu este important pentru noi, chiar dacă ne pricepem. Este într-adevăr un lucru urgent, pentru ca ne împiedică să ne deplasam în siguranța, dar nefiind important pentru scopul nostru ne va consuma timpul inutil. În acest caz e mai bine să apelăm la un mecanic care să facă asta ăn timp ce noi putem face ceva mult mai important.
Matricea deciziilor ne poate ajuta să ne stabilim clar prioritățile.
Dacă maine dimineață la prima oră în loc să profităm de energia pe care o avem și să rezolvăm lucruri importante, încercăm abia atunci să ne dăm seama cam ce avem de făcut pe ziua respectivă, efectiv vom pierde startul zilei. În felul asta ne piere cheful și ne expunem cu atât mai mult la oricare dintre cele doua extreme pe care încercam să le evităm (procrastinarea sau precrastinarea).
În schimb ar fi mult mai indicat să ne facem planificările pentru săptămâna care vine în weekendul anterior. De asemenea, e mult mai bine ca pentru ziua următoare să ne pregătim Lista cu ce avem de făcut (To-do list) în seara precedentă. În acest fel atât luni dimineață cât și în fiecare zi la prima ora vom ști exact ce avem de făcut și ne putem apuca direct de treabă.
Utilizarea Calendarului ne ajută să facem planificari fără să riscăm să suprapunem activități sau să ne supraîncărcăm programul zilnic.
Este o modalitate eficientă de management al timpului. Vom ști exact cum stăm, vom remarca evoluția și vom găsi motivația necesară să evităm procrastinarea sau precrastinarea.
Fiecare reușită, mai mica sau mai mare, este un factor motivator puternic și ar trebui să profităm de asta. Dacă apreciem fiecare rezultat bun, ne vom mobiliza din ce în ce mai bine pe viitor. Iar dacă se întâmplă să mai amânăm fără motiv unele activități, sau poate să le facem în grabă ca să scăpăm de ele nu ar trebui să ne stresam prea tare. Este important însă să conștientizăm ce s-a întâmplat și să luăm măsurile necesare pentru a evita extremele și pentru a reveni la calea de mijloc dintre procrastinare și precrastinare.
